În Moldova, dacă să credem statisticilor, anual își pierd viața în mediu 12-13 persoane la fiecare 100 000 de populație. Pentru comparație, în Suedia, Norvegia și Marea Britanie această cifră este sub cota de 3 persoane, în Elveția – 3.3, Olanda – 3.4, Danemarca – 3.5, iar în Germania, Spania, Japonia și Irlanda – 4.1. Prin ce se explică această diferență atât de mare? Ei nici nu construiesc pasaje subterane pentru a separa fluxurile de pietoni și șoferi (a nu se încurca cu intrările în stațiile de metro), nu îngrădesc trotuarele cu garduri să nu iasă vreun copil în drum pe neașteptate, dar nici mașini nu sunt mai puține în aceste țări decât la noi. Care o fi secretul?
Dacă să vorbim despre pietoni, secretul este în treceri pentru pietoni bine vizibile, cât mai scurte și la distanțe rezonabile între ele. O vedere generală despre cum trebuie amenajate trecerile pentru pietoni puteți găsi aici.
Acum aș vrea să abordez un element al infrastructurii rutiere care probabil cel mai eficient îmbunătățește siguranța pietonilor pe treceri – insulițele de siguranță.
La noi cumva este ignorată importanța amenajării insulițelor de siguranță pe străzi. Pentru unii aceste insulițe sunt percepute ca un spațiu irosit din contul căruia s-ar putea amenaja încă o bandă pentru automobile sau pur și simplu un spațiu de refugiu pentru băbuțe care n-au reușit să treacă toată strada la o fază verde a semaforului.
În realitate insulița de siguranță ascunde în sine o idee foarte simplă, dar eficientă – de a separa un drum în două mai scurte, pe fiecare din care pietonul urmărește traficul dintr-o singură direcție. Pietonul nu este nevoit să dea din cap la stânga și dreapta pentru a prognoza când pe trecerea pentru pietoni se va face o fereastră liberă și sigură pentru a traversa strada. Te-ai uitat la stânga – ai traversat prima jumătate de stradă până la insuliță; te-ai oprit; te-ai uitat la dreapta – ai traversat a doua jumătate a străzii până la trotuarul din partea opusă.
De asemenea insulițele de siguranță cel mai des îngustează carosabilul, fapt ce (inconștient) influențează șoferii să reducă din viteză (de ce?). El fac mai sigure cotiturile la stânga, micșorând raza cotiturii ceea ce la fel impune micșorarea vitezei. Desigur aici trebuie să luăm în considerație rutele de transport public de capacitate care are nevoie de mai mult spațiu decât un automobil. Ca regulă generală o rază de 12 metri este mai mult decât destul (minimul este de circa 7 metri).
Un garant de siguranță poate fi obținut prin ridicarea carosabilului la nivelul trotuarului. Desigur această soluție este bună doar pentru drumuri intra-cartier și străzi secundare cu trafic redus. În schimb această combinație va reduce la zero probabilitatea tamponării pietonilor, mai ales că celor din urmă le va fi mai ușor de traversat strada fără a coborî și urca de pe carosabil.
Cât n-ar părea de paradoxal, dar în unele situații amenajarea insulițelor de siguranță ar putea fluidiza traficul, bunăoară dacă din partea opusă a drumului un pieton începe traversarea, șoferul automobilului nu este nevoit să oprească până pietonul nu ajunge la insulița de siguranță. De altă parte, pe unele străzi unde sunt semafoare pentru pietoni, după construcția insulițelor semafoarele ar putea fi demontate. Câte ori vi s-a întâmplat să stați la roșu când nimeni nu traversează nimeni pe strada Pan-Halippa sau în fața Aleii Clasicilor?
De asemenea, pe străzile late, cu ajutorul insulițelor de siguranță se poate eficient de canalizat fluxurile:
În acest caz, fiecare parte a carosabilului poate fi semaforizată individual sau în unele cazuri (virări la dreapta) semaforul poate fi înlăturat cu totul.
Din ce parte n-ai privi, numai avantaje de la insulițe.
Practica din Chișinău? În capitală stăm foarte prost la capitolul insulițe de siguranță. Acestea pot fi (și trebuie) amenajate practic pe orice arteră importantă a orașului, dar acest lucru cumva se evită. Un exemplu bun este strada Kiev, pentru care am venit la direcția de transport cu o propunere de amenajare a insuliței de siguranță, dar nu s-a întreprins nimic.
Astfel de locuri în Chișinău sunt câteva zeci. Uneori zăpada singură ne arată unde să amenajăm aceste insulițe:
Dar din păcate nu avem oameni care vor să o facă.
Ca regulă generală insulițele de siguranță trebuie să corespundă câtorva criterii.
- Cel puțin 2 metri lățime și 5-6 metri lățime. Unele standarde vechi spun despre minim 1.5 metri, dar uneori aceasta este puțin pentru o bicicletă sau cărucior pentru gemeni.
- De dorit ca suprafața să fie pavată. Astfel se dă de înțeles pietonilor că acesta este teritoriul lor. Ei se vor simt mai confortabil și siguri.
- Insulița trebuie delimitată fizic prin borduri, pentru a evita intruziunea automobilelor.
- Insulița nu trebuie ridicată într-un nivel cu bordurile, ci doar delimitată:
- Benzile de circulație în drept cu insulița de siguranță trebuie îngustate până la 3 metri. Să treci cu 70-80km la oră va fi cam complicat și inconfortabil, dar cu 40-50km/h destul de ok.
- Insulițele trebuie semnalizate cu indicatoare de ocolire și piloni cu reflectoare pentru a evita impactul automobilelor cu ele:
Și da, acestea sunt reguli generale, nu trebuie să ne închinăm la ele. Sunt niște reguli flexibile. Uneori insulița de siguranță poate arăta și așa:
Dar mai bine totuși așa:
Vrei insulițe de siguranță pe strada ta? Vrei ca tu și copii tăi să puteți traversa strada confortabil și în siguranță? Împarte această informație cu prietenii tăi, arat-o primarului și consilierilor din localitate ta, explică-le că insulițele fac bine pentru siguranța vieții tale și a lor.
