Trecerile pentru pietoni: cum și unde trebuie amenajate11 minute de citit

În calitate de șofer cel mai probabil ai savura șofatul pe o stradă lată, cu multe benzi, puține intersecții, semafoare și treceri pentru pietoni. Dar dacă, din careva motive, ai parcurge aceeași stradă pe jos, percepțiile despre design-ul străzii date ar putea fi cu totul altele. Intersecțiile îndepărtate una de alta și lipsa sau distanța mare până la trecerea pentru pietoni te-ar putea provoca să treci strada neregulamentar.

Traversarea străzii în mijlocul blocului, în lipsa unei treceri pentru pietoni, crează o situație periculoasă atât pentru pietoni cât și pentru șoferi. Pietonul poate percepe greșit viteza automobilului care se apropie, îl poate scăpa din vedere cu totul, sau, fiind sustras poate uita să se asigure (aceasta nu ar trebui să se întâmple, dar el este om și trebuie să ducem contul că oamenii greșesc. Dar o greșeală nu trebuie să coste viața unui om, anume acestă idee stă la baza programului ”Zero Vision”, adoptat de Suedia – program care a salvat sute, sau poate chiar mii de oameni anual). Șoferul, la rândul său, cele mai dese ori nu se așteaptă la apariția pietonului în spațiul care nu-i este amenajat și uneori nu reușește să reacționeze pentru a evita accidentul.

Victima unui accident rutier la începutul acestui an a fost o doamnă care a fost tamponată mortal, la o încercare de a traversa bulevardul Decebal din capitală:

Exact cu 2 luni înainte de acest accident, în același loc a avut loc un accident asemănător. Același scenariu – pietonul a încercat să scurteze calea, dar a nimerit sub roțile automobilului.

Este foarte trist să vezi în presă astfel de știri. Dar și mai trist este că responsabilii de infrastructura rutieră și pietonală strâng din umeri și nu întreprind nimic, blamând de fiecare dată pietonii care traversează neregulamentar și șoferii care se deplasează cu viteză excesivă. Cu așa tempou nu ne rămâne decât să așteptăm la fiecare 2 luni știri cu pietoni tamponați mortal (Doamne ferește, desigur).

Cum să nu depășească limita de viteză șoferul când în fața lui de deschide așa o stradă autostradă? Cum să nu traverseze pietonul neregulamentar când trecerea de pietoni nu se vede la orizont?

Răspunsul este: străzile trebuie proiectate corect. După standarde. Noi. Nu cele de jumătate de secol în urmă.

Iată un exemplu bun, cum să amenajezi o trecere de pietoni greșit:

Treceri de pietoni in apropiere de sensul giratoriu de pe strada Uzinelor

Iată un exemplu bun, cum sa amenajezi o trecere de pietoni corect:

City of Rochester, New York

Care este diferența dintre o trecere pentru pietoni ”greșită” și una ”corectă”? O trecere de pietoni corectă trebuie să corespundă mai multor criterii astfel încât să asigure comfort maxim tuturor participanților la trafic, fără a compromite siguranța acestora. Și întrucât cel mai vulnerabil participant la trafic este pietonul, accentul se pune pe acesta din urmă.

Distanțe

Distanțele între trecerile de pietoni.

”Zebrele” amplasate la distanțe foarte mari una de alta, pot ușor provoca pietonul să traverseze strada întru-un loc unde el nu este supus să o facă. Deși, este ceva normal să nu vezi la orizont o trecere pentru pietoni pe Bd. Dacia (între hypermarketul Metro și zona aeroportului), pe viaduct sau capătul străzii Milescu Spătaru (drumul spre Megapolis Mall). Dar în inima orașului unde densitatea populație este destul de mare, sunt stații de transport public și obiecte comerciale sau de menire socio-culturală o trecere de pietoni nu trebuie să lipsească la o distanță mai mare de 60-70 metri(!), adică distanța dintre trecerile de pietoni trebuie să nu depășească 120m, iar în cazul ideal – 100m. În caz contrar, așteptați-vă la așa imagini:

In afară de intersecții, dacă distanța dintre acestea este mai mare de 150m, trebuie amenajate treceri pentru pietoni în mijlocul blocului. Iar daca blocul este destul de mare, trecerile pentru pietoni trebuie amenajate la fiecare 100-120m

sursa: nacto.org

În imaginea de mai jos este prezentată cu roșu situația la moment cu privire la trecerile de pietoni (pasajele subterane le-am marcat cu puncte din motiv că acestea sunt adeseori evitate și la fel provoacă pietonii la încălcări), iar cu linii albastre sunt indicate locuri unde în mod normal ar trebui amenajate treceri pentru pietoni la nivelul solului.

Amatorii de a merge la cumpărat țigări cu automobilul personal ar comenta acum că așa o situație ar pune și mai mult pietonii în pericol, pentru că pe bulevardul Dacia se circulă cu viteză mare, iar pentru automobiliști aceste treceri vor crea ambuteiaje dintr-un capăt până în altul al bulevardului. Ce ține de siguranța pietonilor vom discuta mai jos, iar ce ține de ambuteiaje, e o absurditate să dai vina pe pietoni. Pietonii pot doar să încetinească nesemnificativ viteza automobilelor, dar practic nu afectează timpul total pe care-l vei petrece în mașină dintr-un capăt până în altul al bulevardului. Ambuteiajele se crează în fața intersecțiilor din cauza capacității limitate a acestora de a strecura un careva număr de automobile. Avem cazuri reale în Chișinău:

bd. Dimitrie Cantemir
bd. Mircea cel Bătrân

Lungimea trecerii pentru pietoni.

Singura prezență a trecerii de pietoni în locul potrivit nu-l face să fie unul sigur și comod pentru a trece strada.

Avenida 9 de Julio, Buenos Aires, Argentina

(Da, am intrat în extreme)
În imaginea de mai sus este cel mai lat bulevard din lume. Se află acesta în Buenos Aires, Argentina. Treceri pentru pietoni sunt multe, dar ceva nu este în regulă. Chiar bine că nu avem așa străzi în Moldova. Dar avem așa:

str. Calea Ieșilor
bd. Decebal
str. Uzinelor

Problema acestor treceri pentru pietoni este lungimea lor. O trecere de pietoni nedirijată (fără semafor) nu trebuie să fie mai lungă decât lățimea a 3 benzi, (iar in cazul ideal 2 benzi) de circulație. Dacă drumul are 4 sau mai multe benzi, la fiecare câteva benzi trebuie amenajată o insuliță de siguranță.

Semafoare

În intersecțiile unde sunt semafoare și semnalul roșu durează prea mult, există riscul foarte mare că pietonul va trece la semnalul roșu. Avem așa o situație pe strada Ismail intersecție cu strada 31 August – acolo semnalul roșu durează mai mult de 80 de secunde. Chiar și pentru automobile nu este sens să ții semnalul verde mai mult de 30-40 de secunde. Decât faze de 80 secunde verde și 30 roșu, mai bine câte 2 faze de 40 și respectiv 15 secunde. 

Alt moment destul de esențial este prezența unui timer pentru semafor, astfel încât pietonul care se angajează să treacă strada să știe din timp cât mai are la îndemână pentru a o face.

La fel destul de important este ca fazele de lumina verde intermitentă și galbenă să aibă o durată potrivită. Fiind în toamna anului trecut într-o călătorie în Paris, am rămas uimit cât de mulți pietoni ajung să traverseze la roșu din cauză că lumina roșie intermitentă pentru pietoni durează vreo 10-12 secunde (ceea ce este mult prea mult), iar pietonul, care începe să traverseze strada nu știe dacă până la roșul continuu mai sunt 11 secunde, sau doar 1. În așa mod mulți încep a traversa drumul în ultima secundă și se pomenesc la roșu în mijlocul drumului. Părerea mea este că așa ceva nu este acceptabil.

La o simplă căutare pe Google ”pedestrian crossing on red”, am dat peste poza aceasta făcută chiar în Paris:

Vizibilitate

Accidentele cel mai des se petrec în situația neașteptate. Pentru a evita “surprizele” toate elementele drumului și participanții la trafic trebuie să fie vizibili reciproc. Trecerile pentru pietoni trebuie să fie vizibile atât de către șoferi cât și de pietoni. Șoferul trebuie să vadă pietonul și acesta din urmă trebuie să vadă bine automobilele în mișcare.

Vizibilitatea trecerii de pietoni

…se obține prin aplicarea calitativă a trecerii pentru pietoni. Nu este nevoie peste tot de făcut peste tot zebre alb-negru sau alb-roșu. Dar este esențial ca trecerea pentru pietoni să fie întotdeauna vizibilă. Pentru aceasta trebuie ales marcaj calitativ și durabil, de exemplu termoplasticul.

În zonele rezidențiale, cele cu trafic lent și cele dirijate de semafor, este destul de marcat 2 linii transversale:

O practică destul de răspândită în centrele urbane și zonele istorice ale diferitor orașe este aplicarea pavajului de o culoare diferită decât ce a carosabilului. Astfel șoferului îi este clar că acolo este trecere de pietoni, dar în același timp să păstrează o imagine frumoasă a orașului:

Trecerile nedirijate, însă, trebuie marcate cu marcaj longitudinal. Acestea sunt vizibile pentru șoferi de la o distanță mai mare:

Vizibilitatea pietonului

Deseori, accidentele cu implicarea pietonilor, au in drept cauză nu doar viteza înaltă a automobilelor și neatenția pietonilor, dar și lipsa de vizibilitate între pieton și automobile. Avem foarte multe străzi în oraș unde este permisă parcarea de-a lungul carosabilului. Deseori automobilele parcate în preajma trecerilor pentru pietoni limitează câmpul vizual al șoferului. La fel, un pieton neatent și/sau grăbit mai greu va observa un automobil care se apropie de după acele mașini parcate. Așa a fost în cazul unui accident de anul trecut pe strada Teilor:

Pentru a preveni accidentele în așa cazuri, nu este neapărat de interzis parcarea, dat trebuie de extins trotuarul în zona trecerii pentru pietoni:

La fel, aceste extensii ar putea fi proiectate în asa mod încât să îngusteze banda de circulație la minimum, pentru a crea un efect de calmare. O atenție sporită pentru calmarea traficului trebuie acordată în preajma școlilor, zonelor rezidențiale, parcuri, etc. Copii sunt copii, ei pot fi foarte ușor sustrași. Nu putem accepta ca o secundă de neatenție să-i coste viața.

Iluminare

La acest capitol nu cred că e nevoie de explicații. Iluminarea pe timp de noapte trebuie să fie calitativă,  astfel încât să se vadă clar pietonul (chiar și acel în haine negre). Aș adăuga doar că la fel de important este să fie iluminat și trotuarul, astfel încât pietonul să fie vizibil și înainte de începe a traversa.

Siguranță

Când e vorba de siguranță, ne referim la pieton, pentru că acesta este, cum am mai menționat, participantul cel mai vulnerabil în trafic. Și anume, siguranța înseamnă treceri scurte (despre ce am vorbit mai sus), vizibilitate sporită, dar și automobile ”calmate” – adică șoferi care circulă atent și lent în prezența trecerii de pietoni. O atenție sporită la acest punct trebuie acordată la trecerile pentru pietoni nesemnalizate(fără semafor). Șoferul nu-l poți ruga frumos să încetinească, să-i pui indicatoare de limitare a vitezei sau să majorezi amenda pentru nerespectarea regimului de viteză – asta nu lucrează. Calmarea traficului se realizează prin amenajarea unor elemente ale drumului care nu-ți vor permite fizic să circuli cu viteză excesivă.

Treceri ridicate:

Intersecții ridicate:

Insulițe de siguranță:

Șicane:

Îngustarea carosabilului:

Calmarea traficului trebuie realizată cugetat, pentru că nu orice măsură este potrivită pentru orice situație. De exemplu intersecțiile ridicate sunt bune pentru străzile partajate (”shared streets”) unde pietonii au prioritate pe drum. Trecerile ridicate în combinație cu îngustarea carosabilului sunt potrivite în preajma școlilor. Șicanele – pentru intrarea în zonele rezidențiale. Insulițele de siguranță – pentru străzile late.

La noi, cu de părere de rău cea mai practicată metodă de calmare a traficului este aceasta:

Comoditate

Când o trecere de pietoni este proiectată ținând cont de toate criteriile de mai sus, aceasta va fi automat și comodă.

Un singur element de design, însă ar trebui menționat aici. Și anume – lipsa denivelărilor. Sau dacă proiectarea trecerilor pentru pietoni și intersecțiilor fără denivelări nu este posibilă, prezența rampelor este obligatorie.

Așa este greșit:

Așa tot este greșit:

Corect este așa:

Cam atât.

Nu este nevoie de inventat bicicleta pentru a salva pietonii pe stradă. Soluțiile trebuie doar ”împrumutate” de la cei care deja le-au implementat și se bucură de rezultatele pozitive. Și nu cred că este nevoie să așteptăm să mai aibă loc câteva accidente(sau zeci de accidente) cu implicarea pietonilor pentru a lua atitudine. Și nu trebuie să dăm din umeri când data viitoare va fi tamponat vre-un pieton și să dăm vina pe șofer sau pe pieton. De vină este infrastructura(mai corect lipsa ei) și autoritățile care nu iau atitudine pentru a îmbunătăți infrastructura pietonală și a o face mai sigură.

Articole similare