Într-un articol postat anterior, am scris de ce toate pasajele subterane din Chișinău trebuie îngropate. Acestea sunt incomode, greșit proiectate, iar de ceva timp mai sunt și într-o stare deplorabilă – lucruri ce provoacă pietonii să traverseze strada direct la nivelul solului, astfel punându-și viața în pericol.
Totuși trebuie să recunoaștem că uneori(!) construcția unui pasaj subteran, este soluția optimă.
Deci, unde și cum pot fi construite pasajele subterane, astfel încât să nu punem în pericol viața pietonului?
Unde?
Are rost să construiești pasaje subterane doar pe sub artere rutiere unde traficul este foarte intens și rapid. În cifre aceasta ar însemna peste 20 mii de automobile pe zi care circulă cu viteza de peste 60 Km/h. Sigur, dacă reducerea vitezei nu ar avea impact asupra traficului, aceasta trebuie micșorată până la 40-50 Km/h. În caz contrat se poate de studiat posibilitatea construcției unui pasaj subteran. Acestor criterii, de regulă, corespund șosele la intrarea/ieșirea din oraș sau care fac legătura cu un sector îndepărtat al orașului (exemplu pentru Chișinău: bulevardul Dacia între porțile orașului și aeroport, calea Orheiului după strada Studenților, șoseaua Balcani, etc).
Cum?
Dacă totuși reducerea vitezei, instalarea semafoarelor sau implementarea unor tehnici de calmare a traficului nu este măsura potrivită pentru un anumit sector și pasajul subteran se dovedește a fi soluția potrivită, acesta trebuie construit corect. Astfel încât să nu ne pomenim că pietonii traversează strada deasupra lui și intră în pasajul subteran doar pentru a-și satisface nevoile vitale.
Trecerea subterană trebuie construită în așa mod încât pietonul instinctiv va alege să treacă drumul prin subterană, fără a-i îngrădi drumul cu indicatoare de orientare, garduri sau sârmă ghimpată. Pietonul va alege opțiunea de a trece prin subterană atunci când el va considera că această cale este mai scurtă și mai comodă decât a trece drumul la același nivel cu automobilele. Se face aceasta prin ridicarea drumului la nivel mai sus decât căile pentru pietoni (cărări, trotuare, etc).
Cine va avea plăcerea să urce sus pentru traversa drumul la nivelul automobilelor, când trecere subterană este făcută la nivelul trotuarului?
Sau în general să faci practic imposibilă trecerea la nivel cu automobilele:
Esențial este faptul de a crea o cale de acces cât mai scurtă către trecerea subterană, cu diferențe minime de înălțime, unghi minim și fără scări! (mamele cu cărucioare și bicicliștii o să înțeleagă de ce).
Alți factori care trebuie luați în considerație:
- Lățimea trecerii subterane trebuie să corespundă cerințelor unui trotuar (lățime, tipul de pavaj, delimitarea pistei pentru bicicliști, etc)
- Iluminarea (aici explicațiile ar fi în plus)
- Acustica. Dacă șoseaua este foarte încărcată, vuietul și alte zgomote sunt garantate în subterană. Din acest motiv trebuie considerată careva izolare fonică. Când vorbim de sunet, gândiți-vă la o mamă cu bebeluș, care trece drumul prin pasajul subteran unde totul vuiește.
Pentru inspirație, iată câteva exemple de pasaje subterane corecte din diferite colțuri ale lumii:
Iar când primarul declară că trecerile de pietoni subterane vor fi reparate, nu vă grăbiți să vă bucurați. Nici marmura, nici granitul de pe pereți, nici balustradele strălucitoare nu vor îmbunătăți siguranța pietonilor.
Vor fi mai frumoase și nu vor pute? – Da. Dar problema siguranței va rămâne nerezolvată și pietonii adeseori vor continua să traverseze drumul deasupra lor. Deoarece să cobori și să ieși din astfel de treceri înseamnă discomfort și înseamnă efort, iar pentru persoanele cu mobilitate redusă (mame cu copii, persoane în etate, persoane cu dizabilități, persoane cu bagaje), acest efor este considerabil.
