Matematica benzilor dedicate3 minute de citit

În cea de-a doua jumătate a secolului trecut o mulțime de orașe mari din diferite colțuri ale lumii au cunoscut o creștere foarte rapidă a automobilelor. Creșterea a fost atât de rapidă și atât de mare, încât în multe orașe au fost demolate cartiere întregi de clădiri vechi de dragul lărgirii drumurilor.

Unele orașe, din cauza congestiei crescânde, continuă și până în ziua de azi practica lărgirii drumurilor pentru a face loc mai multor mașini. De altă parte, alte orașe nu mai construiesc drumuri noi în interiorul orașului, nu mai lărgesc străzile și nu mai construiesc parcări. Iar unele chiar îngustează străzi existente, sau chiar construiesc canale în locul șoselelor de altădată:

De ce? Pentru că aceste orașe au înțeles că mai multe drumuri înseamnă mai multe mașini. Specialiștii în mobilitate urbană au schimbat întrebarea de la „Câte automobile poate „transporta” strada” la „Câte persoane poate „transporta” strada”.

Capacitatea drumurilor este limitată. Pe o bandă de circulație în oraș ar putea trece nu mai mult de 700 de automobile pe oră.

Acest număr de automobile transportă în jur de 900 de persoane. Pe când un linie de autobuz/troleibuz poate transporta peste 4000 de pasageri pe oră în fluxul comun cu automobilele sau chiar peste 10000 pe o bandă dedicată.

Un metro ușor (LRT) ar putea transporta chiar și până la 25 000 de pasageri pe oră:

Merită oare de sacrificat câte bandă de circulație de pe fiecare bulevard al orașului în favoarea transportului public? Va rezolva asta problema congestiilor sau doar va cauza ambuteiaje mai lungi?

Hai să analizăm pe exemplul unei porțiuni de stradă care suferă zilnic de ambuteiaje.

Drept reper am ales viaductul ce leagă sectoarele Botanica și Centru:

În fiecare dimineață pe acesta vin spre centru circa 700 de automobile pe fiecare bandă, ceea ce înseamnă în jur de 900 de persoane.

Tot pe acest viaduct mai circulă rutele de autobuz 5, 23 și 65; de troleibuz – 22, 30, 17 la vale și 2 la deal; maxi-taxi – 101, 113, 154, 175, 185 și 189.

Să admitem că un troleibuz transportă 90 de persoane, un autobuz – 50, iar un maxi-taxi -15. Desigur cifrele pot varia, dar am luat niște valori medii.

În orele de vârf (aproximativ între orele 8 – 9 dimineața) pe viaduct spre centru vin aproximativ:

4 Autobuze nr. 5
5 Autobuze nr. 23
1 Autobuz nr. 65
20 Troleibuze nr. 22
7 Troleibuze nr. 17
2 Troleibuze nr. 30
și aproximativ 60 de microbuze

Sumând am obține circa 600 de pasageri în autobuze, 2600 de pasageri în troleibuze și aproape o mie de pasageri ce vin cu microbuzul. În total asta ar fi Peste 4000 de pasageri.

Peste 4000 de pasageri trec într-o oră de vârf cu transportul public pe viaduct. În același timp, fiecare bandă de circulație de pe viaduct transportă nu mai mult de o mie de persoane în transportul personal.

Ce se va întâmpla cu cele 700 de automobile care au fost lipsite de o bandă de circulație? Prima săptămână ele vor lungi ambuteiajele de pe benzile rămase, iar când vor înțelege că pe banda de alături, în troleibuz, se circulă mai rapid, vor lăsa automobilul în garaj și vor veni la serviciu cu transportul public.

Acum închipuiți-vă câți pasageri stau în ambuteiaje pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, unde se mai adaugă rutele de troleibuz 1, 4, 5, 8, 31; pe străzile Pușkin și Bodoni, pe bulevardul Renașterii Naționale, etc. Cifrele ar fi duble și ar putea ajunge până la 10 mii pasageri pe oră. Și mai apoi să ne punem întrebarea – mai lărgim drumurile pentru a stimula și mai mulți cetățeni să opteze pentru transportul privat sau mai bine creăm o rețea de benzi dedicate pentru a face transportul public unul rapid?