Așa s-a primit că atunci când apare întrebarea amenajării stațiilor pentru transport public, stația ideală ne-o închipuim amenajată într-un ”buzunar” sau cum i se mai spune – alveolă. Acea extensie a carosabilului de lățimea unei benzi de circulație, unde intră autobuzul sau troleibuzul pentru staționare, astfel încât să nu încurce la restul traficului. Totul pare a fi logic.
În realitate, din cauza acestor buzunare apar mai multe probleme decât celea ce gândim că le-ar rezolva. Din cauza buzunarelor date au de suferit și pasagerii, și șoferii transportului public, ba chiar și cei ale mașinilor personale.
Să le luăm la rând:
Este complicat sau chiar imposibil de intrat, staționat
Din cauza formei pe care o au buzunarele și a dimensiunilor mari ale autobuzelor și troleibuzelor, este practic imposibil de a intra în buzunar astfel încât unitatea de transport să staționeze nemărginit lângă bordură pentru a asigura o îmbarcare și debarcare ușoară.
Ce se petrece în realitate? Autobuzul/troleibuzul staționează la 1 metru sau mai mult de la bordură, pasagerii coboară pe carosabil, apoi urcă pe trotuar. Pentru pasagerii cu cărucioare și persoanele în etate acesta este un efort considerabil, iar pasagerii în scaun cu rotile în general nu pot urca/coborî fără ajutorul persoanelor terțe.
Mai mul ca atât unele buzunare sunt astfel proiectate încât troleibuzele nici nu pot intra în ele din cauza distanței mari de la rețeaua de contact:
Sunt interpretate de șoferi ca spații pentru parcare
Întrucât buzunarele în sine arată ca un refugiu unde mașina parcată nu încurcă traficului, mulți șoferi neglijează sau nu atrag atenția că acest “refugiu” este de fapt o stație pentru transportul public și își lasă acolo mașina fie ”pe 2 minute” (scuza clasică a multor șoferi), fie pe o bună parte a zilei.
Pasagerii respectiv sunt lăsați să urce și să coboare din transport direct în drum și uneori nevoiți să-și șteargă hainele de mașinile parcate.
Sunt complicat de curățat iarna
Pe timp de iarnă când sunt ninsori asemenea celor de zilele trecute, este deosebit de complicat de curățat aceste buzunare de zăpadă. Tehnica grea cel mai des nici nu intră în aceste buzunare, din care cauză ele rămân troienite, iar pentru a face ordine este nevoie de intervenit manual. Ceea ce este foarte greu și costisitor.
Chiar și după ce au fost curățite, în aceste buzunare încă mult timp după ninsori se grămădește zăpadă aruncată spre marginea carosabilului de pe roțile mașinilor sau a troleibuzelor. Această zăpadă chiar și după topire continuă să dea mari bătăi de cap pasagerilor.
Când se poate de amenajat buzunare?
Acestea pot fi și trebuie amenajate la stațiile interurbane amplasate pe drumurile naționale, acolo unde transportul privat are prioritate și se deplasează cu viteză mare, iar autobuze sunt mai puține și staționează uneori un timp mai îndelungat. Aceste buzunare trebui să fie făcute lungi, astfel încât autobuzul să aibă destul spațiu pentru decelerare și accelerare.
Ce ține de oraș, există o mulțime de metode de amenajare a stațiilor de transport public, dar nici una din ele nu presupune crearea buzunarelor. Transportul public trebuie să meargă pe traiectorie (cât mai) dreaptă, să facă cât mai puține manevre și cât mai să aibă cât mai puține puncte de conflict cu ceilalți participanți la trafic.
În recomandările de la NACTO pot fi găsite descrieri detaliate cum corect se amenajează stații după diferite configurații în dependență de tipul străzii, tipul de transport, capacitate, etc
