Foarte des, când izbucnesc sporuri cu privire la un nou ”complex locativ” sau o clădire care a răsărit în mijlocul unei curți sau la marginea unui parc, aud păreri de genul ”Cât pământ la marginea orașului, chiar trebuia să construiască aici?” sau ”Când o să lărgească odată Chișinăul acesta?”.
Nu vreau în nici un caz să apăr modul în care se construiesc noile blocuri locative în Chișinău. Marea majoritate a blocurilor noi sunt construite cu încălcări grave ale legislației, dar și mai rău, cu neglijarea principiilor generale de urbanism, cum ar fi accesibilitatea la transport public, la parcuri și la instituții de învățământ, regimul de înălțime, insolația, etc. Dar în același timp vreau să spun că extinderea orașului nu este întotdeauna cea mai bună soluție. O extindere, dacă nu este bine gândită, poate trage din urma sa o groază de probleme de ordin social, economic și chiar cultural. Am scris recent despre potențialele probleme pe care le-ar putea avea complexul rezidențial ”Familia” și de ce ăsta poate deveni un parazit pe spatele orașului.
Există diferite metode de dezvoltare a orașelor. Una din soluțiile care ar lucra bine în Chișinău este consolidarea urbană.
Un exemplu de oraș bine consolidat este Barcelona. Totul este bine organizat și destul de compact, cu regim mediu de înălţime:
Ce este consolidarea urbană? Aceasta este o strategie de planificare urbană care impune niște restricții de expansiune a orașului, care la rândul său stimulează reutilizarea spațiilor slab valorificate din intravilan sau creșterea ”în sus” a orașului. Dintre aceste spații de regulă fac parte zonele rezidențiale cu densitatea joasă și cele cu degradare avansată.
Chișinău, în particular centrul capitalei, are un potențial mare pentru consolidare. Ba chiar foarte mare.
Dacă să privești orașul de sus, vezi o imagine impresionantă: intersecții scurte, cvartale pefrect dreptunghiulare, străzi de lățime perfectă – nici prea late, nici prea înguste. Alexandru Bernardazzi a făcut un lucru genial când a planificat centrul de sus al capitalei:
Pe vremurile de altădată, lucrurile poate și mergeau bine. Comercianții și meșteșuragii din centrul orașului aveau câte o încăpere la parter la linia străzii unde își țineau afacerea. Iar în curte sau la etaj le era locuința. Iar dacă avea nevoie de o pâine, lapte sau de reparat cizmele, se ducea la maxim un bloc-două pe jos, unde își putea rezolva întrebările. Acest echilibru de mobilitate a fost răsturnat, însă, prin a doua jumătatea a secolului trecut, odată cu creșterea prea rapidă a orașului, a industrializării accelerate și impunerea concepțiilor socialiste în principiile de urbanizm ale acelor vremuri. Crearea zonelor specializate (zone industriale, ”dormitoare”, zona administrativa, etc) a generat necesitați enorme pentru transportarea locuitorilor dintr-o zonă în alta în fiecare zi. Au fost aduse autobuze și au fost instalate zeci de kilomentri de linii de contact pentru troleibuze. Dezvoltarea transportului public care era în stare să transporte zeci de mii de pasageri zilnic, a stimulat și mai mult expansiunea orașului. Iar în ziua de azi, când capitala din nou simte nevoia de fond locativ nou, noi tindem și mai departe să extindem orașul în părți, având impresia că aceasta este soluția optimă, corectă și este ceva firesc.
Dacă să privim din alt unghi de vedere, la același centru, el este foarte prost valorificat. Deși sunt niște pământuri ”de aur” pentru dezvoltatorii imobiliari. Casele cu unu sau două etaje de altădată s-au transformat în magazine și oficii. Acolo nu mai lucrează Bartolomeu de la etajul doi, acolo lucrează Ваня de la Ciocana, care la ora 5 seara va pleca înapoi la Ciocana, la fel ca si ceilalți 50 mii de lucratori din restul oficiilor și magazinelor din centru. Iar la noapte centrul va rămâne ”mort”. El, de fapt, și ziua e ”mort” din cauza nevalorificării multor spații:
Problema multor străzi din centru orașului este regimul prea jos de înălțime și repsectiv densitatea mică a populației. Alta este că centrul oferă prea multe locuri de muncă, dar prea puține locuri de trai. Aceasta duce la aceea că străzile nu mai sunt folosite ca spațiu pentru interacțiune între oameni, dar ca drumuri de tranzit între diferite regiuni ale orașului și locuri de parcare pentru automobilele celor din centru.
Consolidarea urbană este o soluție care ar aduce viață pe aceste străzi, impreună cu o serie de alte beneficii.
Cum are loc aceasta?
Clădirile joase se demolează și se construiesc în locul acestora construcții multifuncționale.
Clădirile prea joase nu sunt în stare de a genera o viată socială activă fără ”migrarea” populației din alte sectoare ale orașului. În locul acestora (cu excepția celor ce au statut de monumente) trebuie construite blocuri multietajate, care sunt în stare să o facă. Clădirile cu 4-8 etaje se descurcă mult mai bine cu aceasta. Mai multe etaje nu este binevenit, înrucât înălțimea prea mare a clădirilor în raport cu strada poate ușor inhiba activitatea socială. Fără doar și poate, noile clădiri trebuie să corespundă stilului de epocă și să se încadreze frumos în ansablul arhitectural al cartierului. Exemple reușite de centre urbane bine consolidate putem vedea în foarte multe orașe europene:
Din fericire în Chișinău se observă această tendință prin construicția unor blocuri locative noi, unde la parter sunt proiectate spații comerciale, iar etajele inferioare uneori sunt concepute în calitate de oficii:
Chiar dacă unele blocuri ajung la înălțimea de 8-9 etaje, aceasta nu este o problemă, întrucât acestea, fiind retrase de la linia străzii, nu sunt vizibile pietonului de după vârful etajului 3-4, care este la stradă. Astfel se crează impresia că blocurile au de fapt câte vreo 4 etaje, ceea ce este perceput foarte confortabil de pieton. În imaginea de mai jos vârful care se vede în al doilea plan are 8 etaje, dar acesta practit nu este vizibil, fiind ascuns după cele 3 etaje frontale.
Clădirile monofuncționale se adaptează pentru a îndeplini mai multe funcții: locative, comerciale, oficii, etc.
Casa Presei. Exemplu bun de clădire monofuncțională. Deși primul etaj a fost adaptat în spații comerciale, această clădire devine ”moartă” seara și noaptea din cauza lipsei încăperilor locative. Nu e problema existenței clădirilor monofuncționale. Pentru că nu întotdeauna o clădire poate îndeplini diferite funcții. Dar concentrarea prea multor clădiri cu aceeași funcție într-un singur loc devine o problemă.
Se construiesc scuaruri, parcuri, sau clădiri pe spațiile nevalorificate.
Iată un exemplu bun de spațiu prost valorificat:
Parcă e o zonă verde, dar nimeni nu știe ce e de făcut cu ea. Acolo nu ai cum te primbla, nu ai unde te așeza, nu ai cum bea o cafea sau mânca o înghețată și nici nu ai de unde le cumpăra. Totul din cauza lipsei de difersificare în funcțiile clădirilor. Împrejur sunt practic doar oficii. S-ar putea face din acest teritoriu un scuar frumos, dar el nu-i va trebui nimănui acolo atâta timp cât imprejur nu vor fi destule locuințe și spații comerciale. Exemple silimare cu acesta în Chișinău sunt o mulțime.
Ce probleme ar rezolva consolidarea urbană?
Transportul
Deși s-ar părea că majorarea densității populației în centrul orașului ar putea genera probleme, nu este așa. Problemele de transport din oraș sunt cauzate de populația din sectoarele periferice și suburbii care fac naveta la serviciu cu mașina personală. Majoritatea populației care s-ar stabili cu traiul în centru în urma consolidării practic nici n-ar avea nevoie de mașină personală întrucât:
- toate cele necesare pentru viața de zi cu zi se află la distanțe care pot fi parcurse pe jos.
- centrul, fiind relativ nu prea mare, poate fi parcurs cu bicicleta, scooter sau trotinetă electrică sau orice alt transport alternativ, mai ales că acestea sunt în trend printre tineret.
- În centru există deja o rețea foarte densă de transport public.
- Noile blocuri de regulă se construiesc cu parcări subterane, pentru cei care totuși preferă să circule cu autombilul. Dar cu toate acestea, prețul înalt pentru locul de parcare descurajează achiziționarea unui automobil în contextul beneficiilor enumerate mai sus.
Vandalismul
Întrucât vandalismul se manifestă cel mai des în locurile izolate și liniștite, acesta va fi inhibat de viața socială activă generată de consolidare.
Un oraș mai plăcut, mai activ și mai sănătos
Străzile pe care ai ce face, pline de magazine și cafenele, cu o infrastructură pietonală vor scoate oamenii din casă pentru a participa la viața urbană.
La încheiere vă propun să vedeți mai jos cum arată diferite orașe bine consolitate:
… și Chișinău:
