Moldova nu este Olanda, însă și aici găsești o mulțime de amatori de a merge pe bicicletă. Practic oricine are o bicicletă undeva ascunsă în garaj sau în podul casei, unde strânge praful. Practic oricine de la noi nu l-ai întreba îți va spune că ar vrea să-și scoată rabla afară și să meargă mai des pe două roți, dar nu prea are când, nu prea are unde sau se teme să iasă cu bicicleta pe străzile orașului. De aceea, puținii care se decid totuși să iasă la o plimbare cu bicicleta, fac acest lucru în parcuri, unde se simt mai siguri pe propria viață și sănătate:
Chiar dacă Regulamentul circulației rutiere interzice mersul cu bicicleta prin parcuri, și poliția rutieră și administrația locală tolerează aceste lucruri.
Art. 109, punctul 4, litera f) Conducătorilor de biciclete şi ciclomotoare li se interzice […] să circule pe trotuare, pe aleile din parcuri şi prin grădinile publice (cu excepţia copiilor care se deplasează pe biciclete sub supravegherea celor adulţi);
Ba mai mult pentru a mima grija față de cetățeni, aceștia amenajează contrar legii niște parodii de piste, cum ar fi exemplul parcului Valea Morilor:
Mai mult ca atât, mai admit în parcuri și diferite afaceri de închiriere a bicicletelor
și a acestor ”quadro”-ciclete, care ocupă pista în întregime.
Poate, prin instalarea indicatoarelor și a marcajelor, s-a dorit cumva organizarea circulației, ceea ce pare a fi o intenție bună. De fapt, prin crearea unor condiții mai favorabile au fost atrași încă mai mulți bicicliști în parc. Iar din cauza numărului prea mare, din cauză că circulă diferite feluri de transport, cu viteză diferită, în direcții diferite pe o aleile partajate cu pietonii, aceste alei s-au transformat într-un fel de traseu de curse. Mamele cu copii mici nu pot să se plimbe relaxate, purtând frică în sân ca nu cumva să nu-i fie lovit copilul, bicicliștii înjură pietonii care calcă pe pistă, pietonii înjură bicicliștii care merg cu viteză și așa mai departe.
Se pare că autoritatea publică locală n-a învățat lecția de la Valea Morilor și vrea să mai bage niște piste și în parcul Valea Trandafirilor:
Și în parcul Râșcani:
Așa arată Valea Trandafirilor într-o zi de Duminică:
Acum, când parcul este în proces de reparație și aleile sunt sparte, plimbările pe jos deja sunt frustrante din cauza numărului mare de biciclete, trotinete, mașinuțe, gyroscutere și fel de fel de transporturi alternative. Nu vreau să-mi închipui ce va fi aici când vor fi delimitate și piste pentru bicicliști.
Absurditatea este că de acasă până în parc nu ai cum să vii pe bicicletă pe o careva pistă sigură. Trebuie să vii cu bicicleta pe mașină, sau să o tragi de ghidon pe trotuar, sau să te expui riscului de a merge printre mașini pe carosabil.
De când îi țara aceasta, nimeni încă n-a făcut un metru de piste în Chișinău, decât cele 2 încercări jalnice ale fostului primar. Una cu dungile galbene:
Și alta cu pavajul roșu:
Ei bine, măcar a încercat. Dar s-a primit ca de obicei.
În Chișinău și chiar în toată Moldova există o cerere foarte mare pentru deplasările cu bicicleta, iar pentru a satisface această cerere, infrastructura ciclistă trebuie organizată pe străzi. Pentru că bicicleta este în primul rând un mijloc de transport. Pentru a exclude conflictele între bicicliști și pietoni în parcuri. Pentru a exclude conflictele dintre bicicliști și șoferi pe străzile orașului. Și nu în ultimul rând pentru a contribui prin aceasta la o mobilitate mai eficientă și un mediu mai ecologic.
De ce autoritățile continuă să facă piste pentru bicicliști în parcuri? Sunt câteva motive simple:
- E mai ușor de coordonat și de avizat cu poliția amenajarea de piste în parcuri
- Frica de a pierde o bandă de circulație în cazul amenajării pistelor pe străzi
- Pietonii nu opun rezistență față de amenajarea pistelor în parc, spre deosebire de șoferi, când le ”furi” o parte din carosabil
- Pentru a avea cifre în rapoarte, precum că ”s-au amenajat X kilometri de piste în anul curent, iar în total avem Y kilometri de piste prin tot orașul”
- Pentru a le închide gura bicicliștilor la întrebarea de ce nu se fac piste pentru ei
- Pentru PR politic
Deci, în lista de mai sus nu este nici un argument, sunt doar scuze. Argumente nu pot fi. Amenajarea pistelor pentru bicicliști în parcuri este o greșeală din punct de vedere a urbanismului sau pur și simplu din punct de vedere a bunului simț. Ce e de făcut? Clar că nu trebuie să luăm acum și să alungăm cu bățul toți bicicliștii din parcuri, dar trebuie să explicăm factorilor de decizie că este o idee proastă să atragi bicicliștii în parcuri și trebuie să încetăm noi înșine să cerem acest lucru de la ei. În schimb, trebuie să cerem o infrastructură ciclistă confortabilă și sigură pe străzi. Sau poți distribui acest articol prietenilor, primarului din localitatea ta, consilierilor, polițiștilor pe care îi cunoști, etc.
