Eu nu sunt adeptul construcției în curțile blocurilor, în parcuri sau pe terenurile de joacă, dar când facem afirmații de genul ”orașul trebuie lărgit” sau ”trebuie create cartiere noi la periferii”, trebuie să gândim bine. Eu am repetat aceeași idee când am spus că orașul trebuie consolidat, nu lărgit. Atunci am venit cu o serie de argumente de ce orașul trebuie consolidat. De data aceasta vreau să mai aduc un argument – unul ce ține de ecologie.
Cel mai des, când vorbim despre un oraș verde, ne gândim la parcuri mari, curți largi cu mulți arbori, retrageri mari ale clădirilor de la stradă plantate cu câte 2-3 rânduri de arbori, blocuri locative mai mici și mai departe unul de altul și așa mai departe.
Dar să ne întoarcem la aspectul ecologic despre care vorbeam… Orașele au început să fie percepute drept complice la schimbările climatice în mare parte din cauza mapării emisiilor de carbon pe hartă, cu ajutorul cărora se vede clar că cele mai mari emisii de carbon au loc anume în aglomerațiile urbane:
Din harta de mai sus oricine ar extrage concluzia: orașele sunt inamicul ecologiei, în sate situația ecologică este mult mai bună. Vreme bună mai toți erau de acord cu această concluzie. A luat mult timp experților să înțeleagă că aceste hărți au fost întocmite greșit sau mai corect spus – modul de calculare a emisiilor de carbon este unul greșit: cel de a calcula emisiile per suprafață.
O metodă mult mai relevantă și mai corectă ar fi însă calcularea emisiilor per persoană, nu per suprafață. Orașele nu trebuie evaluate după câte emisii ele generează, dar mai degrabă după faptul cum influențează ele fiecare persoană în parte să genereze mai multe sau mai puține emisii.
Mai jos sunt prezentate 2 hărți ale orașului Chicago, pe cea din stânga sunt mapate emisiile de carbon per milă pătrată, iar pe cea din dreapta – emisiile per familie. Liniile în formă de raze din centru spre periferii – liniile trenului metropolitan METRA (culoarea albastră mai puține emisii, roșu – mai multe). Se vede cum de-a lungul lor de asemenea emisiile sunt puțin mai mici.
Se poate ușor observa că cele mai mici emisii per familie sunt anume în centrul orașului, unde este cea mai mare densitate. Emisii puțin mai mari sunt în zonele de periferie a orașului unde este acoperire cu transport public și în suburbii în preajma stațiilor de tren, iar în rest – în suburbii emisiile sunt cele mai mari. Agenția de Protecție a Mediului a Statelor Unite numește harta din dreapta – harta eficienței locației. Cum ar fi de așteptat, cele mai mari emisii sunt generate de automobile. În imaginea de mai jos, pe harta din stânga este cartografiată distanța medie parcursă cu automobilul de fiecare familie (mai roșu – mai mult, mai verde – mai puțin). Analizând imaginile se pot observa aceleași asemănări ca și în hărțile de mai sus.
În următorul grafic este clar vizibilă relația dintre densitatea orașului și emisiile de carbon generate de diferite tipuri de transport – acestea sunt 2 mărimi invers proporționale. Cu cât mai dens este orașul cu atât mai puține emisii de carbon va genera fiecare locuitor al orașului respectiv (în mediu):
In imagini aceste orașe arata cam așa…
Suburbiile orașului Denver (la orizont se vede centrul orașului):
Hong Kong.
Așa arată ambuteiajele în zilele de sărbătoare în marele orașe americane:
Iar așa arată o stradă tipică din Hong Kong, cu multe autobuze și tramvaie (unele din ele în două nivele):
Sau New York:
Mulți ar spune că s-ar simți mai confortabil într-un cartier de densitate joasă, cu mult spațiu verde între clădiri, retrageri mari de la stradă și curți largi.
Dar dacă vrem să luptăm eficient cu schimbările climatice trebuie promovăm cât mai mult mersul pe jos, cu bicicleta și cu transportul public (vezi 7 principii pentru un oraș mai bun), iar distanțele mari și densitatea mică sunt principalii inamici în acest sens.
