Naveta cu bicicleta pe timp de iarnă5 minute de citit

După ninsorile abundente din ultimile zile ale anului, am luat într-o zi bicicleta și am mers la oficiu. Nu că n-aș fi putut lucra de acasă ori lua transportul public, dar am dorit să încerc ce înseamnă să mergi iarna pe bicicletă. O fi asta chiar imposibil? De ce în Finlanda copiii merg cu bicicleta la școală chiar și când e -17°C, iar la noi ”clima nu permite”? Scopul plecării la lucru cu bicicleta a fost să aflu – care sunt provocările ce fac deplasarea cu bicicleta complicată (sau poate imposibilă) pe timp de iarnă.

Provocarea 1: vântul și frigul

Mi-am scos bicicleta din subsolul blocului, mi-am îmbrăcat o geacă și pantaloni ce mă protejează de vânt, am ridicat fularul puțin mai sus ca să acopere gura și nasul, am luat mănușile de piele și am pornit. Pentru a merge pe bicicletă iarna nu e nevoie de careva echipament ieșit din comun sau câteva straturi de haine în plus. Te îmbraci la fel ca și cum ai merge pe jos, corespunzător timpului de afară, plus ai nevoie de mănuși groase, să nu-ți înghețe degetele de la vântul rece și să-ți fie acoperit tot corpul cu haine ce te-ar proteja de vânt și stropi. Eu folosesc un set format din geacă și pantaloni foarte subțiri, ceva asemănător cu setul din imagine, doar că alb. Pe AliEexpress sau Joom pot fi găsite o mulțime de modele, la diferite prețuri.

Provocarea 2: drumurile necurățate de zăpadă.

În ziua aceasta, afară erau -4°C, zăpada încă nu era deloc topită. Deși străzile erau deja deszăpezite și a fost împrăștiat antiderapant, prin curți, stratul de zăpadă era încă gros. La 3-4cm de zăpadă moale, mersul cu bicicleta deja devine complicat. Prima provocare – curțile necurățate de zăpadă.

 

Odată ce ieși în stradă, drumul este mai curat (un pic). Aici deja poți merge pe urmele mașinilor fără probleme. E adevărat că uneori devine imposibil mașinilor să te depășească, dar atâta timp câte ele merg cu 30 la oră față de ai mei 20, nu e problemă mare pentru ei. Eu mergeam ferm înainte, chiar dacă rețineam pe cineva din urmă. Dacă mă dădeam mai pe margine în zăpadă, asta ar fi fost mai periculos.

Provocarea 3: troienele de pe marginea drumului.

Acolo unde eu de obicei merg – primul metru de la bordură – azi era aruncată zăpada care a fost rânită de pe restul carosabilului. Să mergi pe acolo este imposibil, de aceea, cum am scris și mai sus – eu merg pe urmele mașinilor. Cine are de depășit… I don’t care! Depășiți pe banda de alături sau mergeți liniștit din urmă.

Provocarea 4: pistele necurățate

Recent a fost amenajată pistă dedicată pentru bicicliști din cotul carosabilului pe bd. Dacia. Asta a fost ignorată de serviciile municipale. Ar fi fost o scuză dacă pista nu era curățată prima și a doua zi după ninsori, când tehnica era ocupată cu străzile principale, dar pista așa și n-a fost curățată nici a treia zi, nici a patra, nici până s-a topit zăpada. Ce am făcut eu – am mers iarăși pe urmele mașinilor. Iar pentru că aici acestea nu aveau pe unde mă depăși, nu aveau decât să meargă trenuț din urma mea cu 20 la oră.

Provocarea 5: stropii de apă murdară

Problema drumului umed și mașinilor care te stropesc cu toată mizeria ce curge pe drumuri este probabil cea mai frustrantă. Aici desigur că mă ajută pantalonii contra ploii, care i-am îmbrăcat deasupra hainelor ce le port pe parcursul zilei. Dar ce am observat eu este că la viteză mică de până la 40km/h, mașinile practic nu te stropesc. Limitarea vitezei de circulație până la acești 40 la oră, ar fi una din soluții care ar ajuta foarte mult bicicliștii cu această problemă. De asemenea, îmbunătățirea sistemului de captare și evacuare a apelor pluviale de pe străzi, la fel ar trebui să fie una din priorități pentru primărie.

Iată că am ajuns la lucru și am parcat bicicleta. Am dezbrăcat pantalonii și scurta impermeabilă, le-am pus în rucsac și am urcat în oficiu. Sunt uscat, nu mi-e frig și nici n-am transpirat, dar un pic încălzit. Dacă ar fi oficiul meu la 8-9 km de casă, dar nu la 6km cum este acum, probabil aș fi transpirat ușurel.

Concluzii

  • Clima nu este deloc o problemă, iar frigul nu are nimic comun cu imposibilitatea de a te deplasa iarna pe bicicletă.
  • Vestea bună este că mersul cu bicicleta pe timp de iarnă poate fi făcut posibil în Chișinău, dar pentru aceasta trebuie adaptată infrastructura și trebuie menținută în stare bună.
  • E nevoie de câteva lucruri:
    • Amenajarea pistelor pentru biciclete
    • Curățarea calitativă a drumurilor și pistelor
    • Limitarea vitezei de circulație a automobilelor la 30-40km/h
    • Îmbunătățirea sistemului de captare și evacuare a apelor pluviale

Nu mai dați vina pe climă și zăpadă, pur și simplu la noi infrastructura e de căcat nu e adaptată!