După aproape un an de ping-pong a proiectului de achiziționare a 50 de autobuze noi, săptămâna trecută a eșuat cea de patra(!) încercare de a petrece licitația.
Mai întâi consilierii municipali nici nu au vrut să discute acest proiect în ședința CMC (consiliul municipal Chișinău), mai apoi nu se puteau decide dacă avem nevoie de autobuze cu două sau cu 3 uși. Apoi a urmat o licitație la care a participat un singur ofertant și licitația a fost anulată. Apoi au mai urmat alte licitații, proiectul a mai fost întors în CMC pentru revizuire, iar în perioada 1 – 16 Decembrie a fost deschisă a 4-a la număr licitație pentru achiziția celor 50 de autobuze noi.
De ce a eșuat licitația și ce e de făcut?
Problema 1: difuzarea proastă a informației.
Tenderul a fost anunțat pe www.achizitii.md pe data de 21 Noiembrie și deschis pentru oferte între 1 și 16 Decembrie. Doar un anunț despre tender a fost publicat pe site-ul primăriei abia pe 8 Decembrie, la o săptămână până la închiderea licitației. Anunțul nu a fost măcar publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (legea va obliga acest lucru începând cu 1 Ianuarie 2019). Iar despre faptul că unii potențiali producători de autobuze au fost informați direct nici nu cred, pentru că după ce am contactat eu câțiva, doar unul din Ucraina mi-a răspuns și acela nu era la curent despre tender.
Problema 2: termeni restrânși.
К сожалению срок подачи предложений заканчивается в пятницу. Это нереальный срок подготовки. И по заявленной стоимости не будет участников, это очень низкая цена за городской автобус. Разве что Китайцы… и то вряд ли
Александр Б***
Руководитель отдела продаж
Сити Транспорт Групп
Львовский автобусный завод
Cum am menționat mai sus, licitația a fost deschisă doar pentru 2 săptămâni plus 9 zile pentru clarificări. Dacă consiliul municipal nu poate în mai mult de jumătate de an întocmi și întări un caiet de sarcini pentru un tender, de ce ar trebui un producător să fie în stare să vină cu ofertă la acest caiet de sarcini destul de strict în doar 10 zile de lucru? Nu cred că vreun producător ar putea să o facă. Mai ales că toate cerințele tehnice din caietul de sarcini luate la un loc nu corespund nici unui model existent, ceea ce înseamnă că producătorul cel mai probabil va fi nevoit să modifice careva model pe care îl produce pentru ca acesta să corespundă criteriilor cerute de Parcul Urban de Autobuze.
Legislația prevede un termen de minim 30 de zile pentru achizițiile mai mari de 2.3 milioane lei, doar că organizatorii licitației s-au folosit de o clauză care le permite să nu respecte acest termen și anume:
Prevederile prezentei legi nu se aplică:
a) contractelor de achiziții publice atribuite de autoritățile contractante care își desfășoară activitatea în sectorul energetic, al apei, al transporturilor și al serviciilor poștale și care se înscriu în cadrul acestor activități, acestea fiind reglementate de alte acte normative de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor în sectorul energetic, al apei, al transporturilor și al serviciilor poștale;
În general legea privind achizițiile publice este destul de întortocheată și pe alocuri lasă loc de interpretări.
Problema 3: documentația doar în română.
Aceeași lege menționată mai sus, spune că anunțul cu privire la licitație trebuie publicat în una din limbile oficiale ale Organizației Mondiale a Comerțului (engleză, franceză, spaniolă). Dar tot ea scutește autoritățile din domeniul transporturilor de acest lucru. Oricum, pentru o desfășurare mai eficientă a licitației și asigurarea unui număr mai mare de oferte era necesar de publicat documentația cel puțin în engleză și opțional în rusă, luând în considerație că în zona post-sovietică există o mulțime de producători de autobuze ce ar putea veni cu oferte accesibile.
Problema 4: prea multe constrângeri.
Caietul de sarcini cuprinde 2 pagini întregi cu specificații tehnice și încă o pagină cu criterii și cerințe de calificare a ofertanților. Printre specificațiile tehnice pot fi enumerate așa condiții cum ar fi:
- clasa ecologică minim EURO5,
- culoarea vopselei – albă,
- capacitate pasageri: 90 – 115,
- numărul de scaune: 23 – 28,
- Raza de cotitură, nu mai mult 12,5 m
- Puntea de tracțiune: Spate
- Formula roților: 4×2
- Anvelope: Fără cameră
- Dimensiuni de gabarit:
– lungime, maxim 12 000mm
– lățime, maxim 2550mm
– înălțime, maxim 3300mm - Clearance (garda la sol), nu mai mic 130mm
- Nivelul podelei, mm maxim 340
- Podea coborâtă pe toată lungimea autobuzului
- Nu mai puțin de trei uși cu două batante
- Pardoseală Rezistentă la uzură și putrefacție
- Sistem de aer condiționat
- Oglinzi retrovizoare exterioare Cu încălzire electrică și acoperite cu ecran contra luminii orbitoare.
- Dispozitiv de remorcare
- Motor diesel în patru timpi cu turbosuflantă și încălzire autonomă
- Puterea minima, 210kW
- Cutia de viteze Hidromecanică, cu minim 4 viteze
- Sistem de frânare: Pneumatică, cu acțiune separată a puții față și spate, sistem ABS și ASR. Sistem de frânare la staționare cu asigurarea staționării cu sarcină maximă pe o perioadă infinită de timp.
- Prezența roții de rezervă, cricul, sprijin antiderapant sub roți, două stingătoare (inclusiv unul în cabina șoferului și unul în salonul autobuzului), manuale de exploatare, întreținere și reparații. Catalogul pieselor de schimb pentru toate componentele autobuzului. Posibilitatea diagnosticării agregatelor autobuzului și ale sistemelor sale (conector OVD)
- Și multe altele…
În general majoritatea dintre aceste specificații își au locul logic în acest caiet de sarcini, dar pe alocuri unele specificații ar putea fi mai puțin restrictive. De exemplu ar putea fi destul de 2/3 din lungimea autobuzului cu podea coborâtă și respectiv 2 din 3 intrări să fie la această podea coborâtă, iar o intrare la podea înaltă. Trei uși este un lucru bun și necesar, dar cred că n-ar fi o problemă dacă una din cele 3 ar fi doar cu o batantă. Oglinzi cu încălzire și acoperire anti-orbitoare, de exemplu ar putea fi un criteriu opțional, la fel ca și dispozitivul de remorcare sau altele. De asemenea nu înțeleg de ce cutia ar trebui să aibă strict 4 trepte și nu 5. Sau de ce n-ar putea fi automată? Nu sunt expert în transporturi, dar sunt sigur că un specialist bun ar găsi multe semne de întrebare în aceste specificații.
Problema 5: bugetul prea mic.
Pentru cele 50 de autobuze CMC a alocat 110 milioane lei, ceea ce înseamnă puțin peste 2 milioane lei sau 100 mii euro.
Prețurile pentru așa gen de producție de regulă nu se fac publice, dar ne putem da seama că ar fi foarte greu sau poate chiar imposibil de găsit autobuze noi, clasa EURO5, dotate cu aer condiționat, ABS, control tracțiune, podele joase și alte opțiuni specificate în caietul de sarcini la așa preț când știm că 1 troleibuz din Belarus asamblat la Chișinău costă peste 150 mii euro.
Ce rămâne de făcut?
- Proiectul de achiziție trebuie întors pentru revizuire, iar după aceasta CMC să aprobe un nou caiet de sarcini cu cerințe mai puțin restrictive, unele specificații să fie opționale (contra unor puncte bonus la etapa de evaluare a ofertelor).
- Anunțul și caietul de sarcini trebuie tradus în cel puțin încă 2 limbi de circulație internațională și publicat în Organizația Mondială a Comerțului
- Perioade de depunere a ofertelor extinsă până la 45-60 de zile
- Bugetul mărit până la 150 – 200 milioane lei sau redus numărul de autobuze până la 35 – 40 unități
- De înștiințat vreo 20-30 de producători în particular, pentru a ne asigura că aceștia sunt informați despre tender
Update 19 decembrie: CMC a decis redirecționarea celor 30 milioane lei alocate pentru achitarea primei tranșe a lotului de 50 de autobuze la asamblarea a zece troleibuze noi, iar din restul 80 milioane lei pentru autobuze, dar deja nu 50 ci ”câte se va primi”.