3 Miliarde de dolari în vânt? Lecție de la Seattle3 minute de citit

”Alaskan Way Viaduct” – este un viaduct în 2 etaje care până nu demult transporta până nu demult în jur de 100 de mii de vehicule zilnic în Seattle, Washington. Acesta a fost deschis traficului în anul 1953 și închis pe 11 Ianuarie 2019.

În anul 2011 acesta a fost grav afectat de cutremur, iar statul Washington a fost nevoit să investească urgent 14 milioane de dolari pentru a-l repara. Experții au recomandat ca acesta să fie demolat în următorul deceniu, din cauza riscului de se prăbuși.

Din mai multe opțiuni, autoritățile au decis să construiască un tunel de aproape 3 km care ar înlocui viaductul. În 2013 au început lucrările și au durat până la începutul anului 2019, fiind deschis pe data de 4 februarie. Lucrul mașinii de săpat ”Bertha” și a sutelor de muncitori implicați în construcția tunelului i-a costat pe Seattle-ni puțin peste 3 miliarde de dolari.

Capul mașinii de forat (de săpat) ”Bertha”

În perioada 11 Ianuarie – 4 februarie nici tunel, nici viaductul nu erau deschise pentru trafic, autoritățile au anunțat populația în mass-media. Diferite surse media și analiști au prezis atunci un colaps rutier și ambuteiaje infernale, dar nimic dintre acestea nu s-a întâmplat.

”Timpul călătoriei de fapt s-a redus după închiderea viaductului și fiecare se deplasa normal” – spune Chris Sullivan, reporter la KIRO Radio – ”Încerc să înțeleg unde au dispărut cele 90 de mii de automobile care foloseau zilnic viaductul” – pur și simplu au dispărut, comentează Daniel Herriges de la Strong Towns.

Cele 90 000 de automobile pur și simplu și-au ajustat rutele și preferințele de a face naveta în conformitate cu noile condiții – unii au ieșit mai devreme la lucru, alții mai târziu. Unii au ales transportul public, alții bicicleta; alții au lucrat de acasă, iar alții pur și simplu au renunțat la deplasări.

Acum apare întrebarea: A meritat să fie cheltuite cele 3 miliarde de dolari pe acest tunel sau poate mai bine orașul investea în construcția câtorva linii de tramvai, îmbunătățea velo-infrastructura cu un buget de 10 ori mai mic sau pur și simplu foloseau banii în alte scopuri?

Istoria a demonstrat de mai multe ori că închiderea unei rute majore practic niciodată  nu duce la colaps rutier, iar cel mai des dimpotrivă poate face traficul mai ușor. În 2007, în Minneapolis s-a prăbușit un pod peste Mississippi. Acesta a fost închis pe un an de zile pentru reconstrucție. Pe timpul reconstrucției, naveta prin zonă dura cu un minut mai puțin decât de obicei. În 1989 în San Francisco s-a prăbușit un viaduct. În următorii ani autoritățile au dezbătut mai multe proiecte de reconstrucție ale acestuia. Între timp s-a observat că orașul se descurcă fără acesta, iar locuitorii și-au ajustat rutele reieșind din situația creată. În loc de viaduct autoritățile au amenajat un bulevard cu arbori și palmieri, au lățit trotuarele și au amenajat piste pentru bicicliști.

Octavia Boulevard: viaductul până la prăbușire și bulevardul de după prăbușire

Chișinău are ce învăța din aceste exemple, dar și din experiența proprie. Bunăoară, închiderea străzii 31 August n-a afectat traficul din oraș, șoferii s-au adaptat foarte repede la noile condiții și au ales alte rute pentru deplasarea prin oraș.