Dresda este un oraș de dimensiuni medii, cu o populație de jumătate de milion, puțin mai mic decât Chișinău.
Orașul este unul deosebit prin istoria sa. În 1945 orașul a fost bombardat și au fost distruse peste 90% din clădiri din centru.
După bombardamente, încă mulți ani la rând cei ce au supraviețuit au strâns ruinele. Centrul orașului a stat pustiu câteva decenii după sfârșitul celui de-al doilea război mondial:
În anii 60 s-a realizat un plan de reconstrucție a centrului:
Astfel încât pe la sfârșitul deceniului reconstrucția centrului mergea în toi:
Regimul de atunci, însă, a manifestat mai puțină grijă pentru patrimoniul care a supraviețuit. Majoritatea clădirilor istorice au fost reparate sau reconstruite abia după anii 90, după reunificarea Germaniei.
Dar acum aș vrea să povestesc mai multe despre ceea ce se petrece și se construiește la moment în Dresda. Spre deosebire de alte orașe, Dresda nu crește în părți, dar intensifică centrul orașului. În ultimii 10 ani multe clădiri noi au apărut chiar în centrul orașului sau la periferia centrului.
Aproximativ așa arăta de sus marginea centrului Dresdei în vara anului trecut: 3 clădiri pătrate în partea de jos sunt un mall cu oficii și hotel construite chiar în curtea altor clădiri(!) prin anii 2009-2011. Clădirea din dreapta sus de o formă ciudată care seamănă cu litera P a fost construită aproximativ în aceeași perioadă. La fel ca și clădirea de peste drum care este jumătate cafenie, jumătate albă. Iar clădirile din mijloc acum sunt la etapa de finisare. Pe locul lor 4 ani în urmă erau parcări în aer liber. Acum acolo sunt oficii și apartamente, iar la parter de jur-împrejur sunt spații comerciale. În stânga este un parc mic cu teren de joacă.
Plimbarea prin oraș am începutul din partea sudică a centrului, unde este gara:
Interiorul gării:
Scările spre peroanele de la etaj, dotate cu sistem de ridicare a bagajelor și altor greutăți:
Trenul și peroanele:
În Dresda toate băile publice sunt cu plată. Intrarea costă între 0.5€ și 2€, dar pentru copii este gratuită dacă încap pe sub bariera care imită silueta unui copil:
Chiar în fața gării găsești o stație de tramvai și o parcare pentru biciclete:
Această parcare este una improvizată, dar dacă mergi 50 de metri în direcția centrului, dai de altă stație de tramvai și o parcare pentru biciclete mai mare și bine organizată. Tot aici este și o parcare subterană, în care poți coborî cu liftul.
Mai departe, drumul spre centrul orașului este printr-o rețea de străzi pietonale:
Aceste străzi sunt adevărate mall-uri în aer liber:
Peste tot este curățenie, totul este la locul său, pavajul este aranjat ideal, arborii sunt tineri și îngrijiți…
La fiecare câțiva metri sunt parcări pentru biciclete. În general, în Dresda sunt foarte mulți utilizatori de biciclete.
Scurgere pentru apă și un canal ușor adâncit:
După colț este liniște, dar și curățenie ideală. Printre altele, se vede că este drum, dar nu sunt borduri. Pentru că este o stradă semi-pietonală. Mașinile pot circula, dar încet. Pietonii pot trece strada unde vor.
Acesta este cartierul care a fost construit de la zero prin anii 60-70. Aceasta se poate observa după arhitectură. Blocuri pătratice de beton, fără multe detalii:
Pe mijlocul aleii sunt havuze, care pe durata iernii sunt acoperite cu scânduri, prin părți platani puțin mai bătrâni:
Când te uiți la copaci, ai impresia că fiecare este tratat individual, ca o personalitate:
O gheretă:
Lângă ea poți să te oprești să-ți mănânci șaurmaua:
Ador astfel de scuaruri, când sunt mai mulți arbori, iar spațiul dintre ei este pavat, iar în jurul tulpinii sunt rigole metalice. În așa mod plimbatu prin scuar nu este limitat de cărările din parc/scuar. Oamenii se pot deplasa pe unde vor și se pot opri sub orice copac:
Mai jos pur și simplu poze aleatoare…
O sculptură modernă:
Hotel și cămin pentru studenți. Ca student poți lua o cameră pe o singură noapte, pe o săptămână sau chiar pe un întreg an de studii:
La o distanță de vreo 800m de gară, în celălalt capăt al străzii pietonale, dăm de altă linie de tramvai și o stație. Peste drum este deja centrul istoric al orașului. Pe indicatorul din primul plan sunt indicate numărul de locuri de parcare disponibile în fiecare dintre parcările din preajmă:
Majoritatea trecerilor pentru pietoni semaforizate în Dresda nu sunt marcate cu zebră. Au doar o linie întreruptă la începutul și sfârșitul trecerii, perpendiculară direcției carosabilului:
Când vine tramvaiul, pietoni sunt foarte mulți:
Tramvaiul:
Stația:
Pistă pentru biciclete. În mai multe locuri am observat așa o tendință – nu se vopsește pista pe toată lungimea ei, dar numai în intersecții, pentru a atenționa șoferii.
Am dat de o construcție ciudată, despre care am crezut inițial că este o trecere subterană,
Prea îngustă pentru o subterană. Când am venit acasă, am aflat că de fapt acolo este un izvor. Dar este temporar închis.
Unele semafoare sunt de-a dreptul stranii pentru mine. Uneori arde o lumină roșie, uneori două, iar verde nu există. În loc de verde ele nu luminează deloc. Pe fundal se vede terenul de joacă despre care am scris mai devreme.
Blocurile de pe stânga au fost construite recent. La unele încă au loc lucrări. Câțiva ani în urmă aici era o parcare la suprafața solului. Pentru că Dresda a fost cândva bombardată, parcări similare mai există și în alte colțuri ale orașului pe cvartale întregi. Mai devreme sau mai târziu, toate aceste parcări vor fi desființate pentru construcția de apartamente și oficii noi. Sunt aproape sigur.
Practic în fața fiecăruia dintre aceste blocuri sunt parcări pentru biciclete. Parcările pentru mașini sunt în subsoluri și sunt foarte scumpe.
Pe această stradă autobuzele opresc la stația de tramvai. Nu este una din cele mai bune soluții, dar lucrează. Am atras atenția – cum vine tramvaiul, autobuzul imediat pleacă.
Platforma de tramvai:
După colț te poți transborda pe altă rută, fără a ieși de sub acoperișul platformei:
Lucrările de construcție mai continuă pe alocuri:
N-a avut acces în curți, dar din imagini promit a fi interesante:
Alături au loc alte lucrări de construcție. Blocul din stânga a fost dat în exploatare anul trecut. Iată ce înseamnă să transformi orașul în șantier (deși pe străzi nu se simte asta, peste tot este curat și liniște). De-a lungul mai multor cartiere am văzut niște țevi albastre. Inițial am crezut că este o atracție turistică sau o chestie care a fost intenționat lăsată ca monument, mai ales că am văzut ceva similar în alte orașe nemțești.
De fapt totul este mult mai simplu. Pe sub oraș sunt foarte multe ape subterane la adâncimi mici. În timpul construcției fundamentului blocurilor noi, deseori se ajunge la aceste ape. și pentru a evita inundarea șantierului, aceste ape se pompează prin aceste țevi spre râu.
Atrageți atenția la indicator. Da, da! Aproape că tot centrul orașului este sub limita de 20 sau 30 Km/h. De aceea și sunt puține mașini, multe biciclete și tramvaie pline cu pasageri.
Pe partea stângă a aceste alei este centrul orașului și clădirile pe care le-am arătat mai devreme, văzute din alt ungi, pe dreapta deja se încep periferiile. Aleea se vede că a fost recent amenajată sau reamenajată. Totul este nou și proaspăt.
Monument care face aluzie la un tanc:
Cine știe germana, poate descifra:
Revenind la alee, am fost foarte impresionat de calitatea lucrărilor. Totul este impecabil:
Apartamentele de la parter, cu ferestre spre alee, au propria terasă, la fel ca și apartamentele cu ferestre spre curte. Despre aceste blocuri noi voi scrie într-un articol aparte, cu amănunt de detalii.
Ce-i remarcabil, că pentru înverzire se folosesc plante multianuale, multe dintre ele sălbatice și rezistente la diferite condiții de vreme nefavorabilă, astfel încât ele necesită minimum îngrijire an de an. Nu sunt expert în plante, dar sunt aproape sigur că plantele n-au fost alese aleatoriu, ci selectate de specialiști în dependență de clima zonei.
Ne întoarcem înapoi spre centrul istoric…
Am spus de la început că acest mall a fost construit în curtea unor clădiri existente…
Între cele 3 clădiri ale mallului sunt conectate prin așa galerii. Poate de asta și se numește Altmarkt Galerie.
În una din curțile de lângă mall:
O alte ieșire a mallului te va duce direct spre piața principală a orașului:
Acum aici este instalat un patinoar. Se pare că a fost instalat îndată ce s-a finisat târgul de Crăciun.
Încă o scară stranie… Ar existând în Dresda vre-un oraș subteran și nu știu?
Încă una dintre țevile cele albastre, înseamnă că prin apropiere este un șantier. Oamenii trec drumul. Mașini sunt foarte puține și merg încet așa că toți trec pe unde vor când vor, fără grabă, principalul să te asiguri că nu vine vreun tramvai.
Încă un scuar dintre cele care îmi plac mie:
Nu știu dacă e întâmplător, dar mai multe bănci sunt amplasate la nord de arbore. Vara să fie în umbră.
Iarăși densificare:
Așa va arăta când va fi gata. Atrageți atenția câtă atenție este acordată la păstrarea regimului de înălțime, aliniamentului stradal și arhitecturii. Chiar dacă este o singură clădire, fațada din stânga este realizată astfel încât să creeze iluzia că sunt mai multe înguste.
Mosaic din a doua jumătate a secolului XX. Parcă mă simt mai aproape de casă.
Mai departe este centrul istoric. N-o să dau multă descriere, dar atrageți atenția la bucățile negre și cele albe ale clădirilor. Tot ce este negru a rezistat bombardamentelor. Totul ce este alb – sunt bucăți restaurate. Cărămidă cu cărămidă, bucățică cu bucățică….
Podul este în proces de restaurare. Pe o piatră din mijloc, deasupra drumului, se vede inscripția „2018”:
Se lucrează….
1 minut de urbanism pe aleea cu vedere spre râu:
Și înapoi la arhitectura de epocă… 
Și principala atracție turistică…
Unde în anii 70 pășteau oile pe fundalul ruinelor, acum se ridică dominanta centrului istoric. Ruinele ce se văd în prima poză sunt laturile negre ale bisericii din această poză:
Interiorul este nu mai puțin impresionant:
Nu știu cum voi, dar eu prima dată văd biserică cu loje.
Piața din apropierea bisericii:
Aproape în care parte nu te uiți, poți vede macarale:
Caldarâm, scurgeri pentru apa pluvială, calitate:
Altă scurgere:
Încă un scuar cu platani frumos aliniați:
Pământul desigur este acoperit. Dacă nu cu rigole, atunci cu pietriș:
Fațade. Curate, bine menținute. De ce nu avem aici bannere și reclame multicolore ca la piața centrală? Pentru că aici există un cod de design foarte strict, încălcarea căruia costă scump
Bănci. Fără spetează și cu spetează:
Vedere spre piață și biserică:
Orice spațiu mic între clădiri, dacă nu este piață, este un scuar mic:
După colț – alt șantier:
Și încă unul:
Privind înapoi, vezi așa o frumusețe de stradă:
Ieșind din celălalt capăt al centrului istoric, dau de alt bulevard, la fel cu tramvaie, dar deja unde circulă mai multe mașini. De-a lungul străzii este amenajată o parcare cu plată. Dar cel mai probabil – temporar. Până când orașul nu va decide se densifice și mai mult centrul cu apartamente, magazine și oficii.
Fiecare bucățică de piatră este aranjată cu atenție deosebită la detalii și calitate:
Lera filmează stories despre car sharing, mașini electrice și încărcător pentru ele:
Mai spre seară, întorcându-mă spre gară, mi-am dat seama că o mai pot vedea alături o serie de clădiri noi:
Când m-am apropiat mi-am dat seam de ceva și mai interesant despre ele – că sunt construite chiar pe teritoriul când altădată a fost o stradă cu mult trafic de mașini. Acum tot traficul de mașini este redirecționat prin tunelul ce trece chiar pe sub clădiri (da, alături sunt macarale ce mai construiesc ceva oficii):
Închipuiți-vă că la un moment dat în loc de strada Ciuflea se construiește un tunel ce leagă bulevardele Negruzzi și Ștefan cel Mare cu viaductul spre botanica, iar în locul unei străzi late apar așa niște blocuri cu oficii și apartamente, iar strada devine pietonală, și pe ea are acces doar tramvaiul troleibuzul:
Este ora 5 seara. Lumea, după lucru, așteaptă tramvaiul.
V-ar plăcea să locuiți în Dresda? Eu dacă m-aș muta în Germania – doar aici.
