Trecând zilele trecute prin fața viitorului sediu al procuraturii generale și văzând cum aceasta are parcă altă față după reparațiile care au avut loc, mi-am adus aminte de un articol despre Baku citit recent.
În articol se povestește despre transformările pe care le suferă acesta ultimul deceniu. Baku era într-o vreme numit ”Orașul Negru” din cauza industriei de petrol și clădirilor înnegrite de murdărie și fum. Acum Baku se reconstruiește și are scopul să devină un oraș alb. Așa și se numește un întreg sector al orașului, care se construiește în locul câtorva zeci de cartiere vechi demolate sau care urmează a mai fi demolate:
Dar nu despre acest proiect vreau să povestesc azi. Aș vrea să spun despre clădirile vechi din Baku care au fost păstrate. O bună parte din clădirile din prima jumătate a secolului XX au fost supuse la reparații capitale.
Azerii au curățat clădirile de tot gunoiul vizual, au demolat anexele neautorizate și balcoanele extinse, au adus clădirile la un stil comun, le-au înălbit, au reparat decorul și pe alocuri au mai adăugat decor din piatră albă pentru a întări caracterul istoric al clădirilor:
Pentru a înțelege, clădirea din partea stângă nu a fost reparată. Cea din dreapta – da:
Îmi dau seama, părerile specialiștilor ar putea fi diferite referitor la așa intervenții cum adăugarea peste clădirile vechi a unor elemente de decor (coloane, console arcuri sau altele), dar eu aș spune că în Baku s-a primit ceva frumos și noi am putea prelua exemplul lor.
Avem și noi ce valorifica din patrimoniul ce ne-a rămas. Dar e nevoie de voință. E nevoie să înțelegem că puținul patrimoniu istoric/cultural/arhitectural nu trebuie lăsat degradării. Nu trebuie distrus.
