Zilele trecute v-am povestit mai multe lucruri despre Dresda, inclusiv cum are loc reconstrucția și densificarea centrului orașului. Intenționat n-am dat multe detalii despre acest bloc locativ, deoarece el merită un articol aparte.
Se vede că parterul a fost totalmente reconstruit după proiectul clădirii care a existat cândva aici și n-a rezistat bombardamentelor.
Deasupra ferestrelor se vede inscripția ”Anno 2019”. Se vede că în mare parte au fost folosite materiale identice celor care au fost în clădirea distrusă. Chiar și tâmplăria este din lemn:
Cele 4 etaje de mai sus însă au fost executate într-un stil modern. Am observat această tendință în Dresda să nu fie totul reconstruit integral să arată ca până la război. În multe clădiri sunt îmbinate arhitectura de până la bombardamente cu arhitectura modernă. În clădirile care au fost reconstruite totalmente după proiectul original au fost lăsate intenționat necurățite de funingine și mucegai pietrele și pereții vechi originali.
Apartamentele care sunt la parter, au fiecare câte o terasă mică, îngrădită din păți cu gard din scândură, iar în față parțial cu arbori pitici sau arbuști:
Aceste mici terase sunt oferite ca un fel de “compensație” pentru a acoperi alte minusuri ale apartamentelor de la parter (podea mai rece, mai puțină intimitate, etc).
Intrarea în curte și la scara blocului:
Curtea blocului. Compactă, dar bine îngrijită și desigur – fără mașini:
Vegetație multianuală, scurgere pentru apă să aibă unde se scurge apa dacă plouă abundent:
Terenul de joacă, unul mic și simplu.
Aici se ascunde ventilația parcării subterane:
Bănci și parcări pentru biciclete:
Fațada ventilată are aspectul unor oale de lut, deși nu cred să fie lut, dar nu înțeleg ce este.
Parcarea subterană:
Fix de această clădire este lipită alta, construită deasupra ruinelor:
Unii ar spune că mai bine ar fi fost restaurată clădirea integral, dar părerea mea (una subiectivă și neprofesionistă) – dacă așa s-ar face atunci s-ar pierde acest detaliu că orașul a suferit bombardamente. Așa eu văd clar – jumătate a supraviețuit, jumătate a fost construit mai târziu. Se vede ce e nou și ce e vechi.
Toate locurile de parcare din stradă sunt cu plată. Sunt sigur că locatarii beneficiază de careva reduceri sau pot cumpăra abonament. Dar dacă ai venit în ospeție cu mașina – plătește.
Intrarea în curte:
Chiar în fața ușii, la intrarea/ieșirea din curte este parcare pentru biciclete:
Din nou terase:
Ce credeți că sunt acești piloni negri?
Sunt felinare. Intenționat sunt de înălțime joasă și direcționate direct în jos, pentru a nu deranja locatarii de la parter.
Curtea:
Iarăși o gură de ventilare a parcării. Aceasta poate fi folosită pe bunul plac a locatarilor – ca bancă, masă sau o mică scenă improvizată pentru activitățile copiilor.
Alături mai pot fi observate guri de ventilare similare:
La fiecare detaliu s-a lucrat foarte atent. Sunt alese materiale calitative, culori adecvate, vegetație multianuală diversificată.
Peste tot vei vedea scurgeri. Mute din ele nu sunt adâncite, ci chiar ridicate cu vreun centimetru mai sus. Apa va ajunge în ele doar în în urma ploilor abundente. La o ploaie obișnuită apa se infiltrează printre pietre.
Printre altele despre pietriș, el este aici peste tot. Nici-un petic de pământ nu este dezgolit, pentru a preveni formarea prafului și noroiului.
Locatarii unui dintre blocuri, parterul căruia este puțin mai ridicat, au așa niște terase ridicate. Grinzile metalice pe fundalul pereților din piatră albă se privește cumva neobișnuit.
Terenul de joacă. La fel unul mic și simplu, dar calitativ și unic.
Ușa scării. Transparentă, fără scări și rampe. Ca la carte.
Alături – cutiile poștale cu numele fiecărui locatar.
Chiar în fața ușei este o rigolă de metal.
În stânga jos este un mic detaliu:
Ce să crezi că este. Un cârlig pentru a prinde ușa, dacă ai nevoie să o reții când ești cu mâinile ocupate. Forma cârligului este gândită să prinde automat ușa la împingere. Iar capătul opus este prevăzut pentru a putea fi călcat cu piciorul pentru a desprinde ușa.
Burlanul pentru scurgerea apei pluviale se duce direct în canalizarea pluvială. Ca să nu curgă pe sub picioare șiroaie de apă în timpul ploii.
Pe perimetrul clădirii este pietriș. Iarăși este vorba de drenaj. Nemții la astfel de detalii sunt foarte atenți.
Ce ziceți, ați trăi într-așa un bloc?
